Centrul de Istorie Aplicată

      I. PREZENTARE GENERALĂ

În societatea occidentală, în ultimii ani, cererea pentru istorie socială a fost în creştere. Mulţi istorici fac cercetare pe bază de comandă socială prin contractarea unor produse de la guverne, agenţiile naţionale sau companii private. În SUA, orientarea către un alt tip de Istorie denumită publică/aplicată a determinat o nouă definiţie a profesiei de „istoric”. În Europa, şi în special în Franţa, unde primele transplanturi ale modelului american au condus la încercarea de a găsi un nou echilibru între cercetarea fundamentală şi aplicată în domeniul istoriei. Istoria a căutat astfel să îşi asum unele metode din alte discipline, cum ar fi economia sau sociologia pentru a i se imprima caracter practic aplicativ

      Departamentul Istorie aplicată şi cercetarea patrimoniului, a fost înfiinţat în 2011 de către prof.univ. dr. Ioan SCURTU şi Constantin HLIHOR ca un vehicul pentru explorarea istoriei aplicate şi implementarea programului de digitizare la nivel national potrivit  obiectivelor stabilite de Guvernul României prin Hotărâre nr. 1676 din 10/12/2008 şi modificată prin Hotărârea nr. 843/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 611 din 30/08/2011 şi în  concordanţă cu cele două recomandări ale Comisiei Europene, 2006/585/EC şi 2006/C 297/01  care reglementează Digitizarea arhivei Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

II. OBIECTIVE:

Departamentul Istorie aplicată şi cercetare a patrimoniului îşi propune ca principale direcţii de efort:

• colaborarea cu instituţii de cultură şi artă, literatură, muzee de istorie, ştiinţe naturale etc., din ţară şi străinătate pentru modernizarea procesului de strângere şi stocarea informaţiilor istorice;
• elaborarea unor proiecte de cercetare şi atragerea de fonduri naţionale şi europene pentru îmbunătăţirea condiţiilor de păstrare şi conservare a artefactelor, bunurilor mobile şi imobile existente în muzee sau aer liber;
• organizarea de expoziţii pentru publicul larg în ţară sau străinătate;
• efectuarea de studii de cercetare având ca obiect patrimoiul naţional şi european;
• diseminarea şi promovarea în ţară şi străinătate a tezaurului istoric şi cultural românesc;
• efectuarea de expertize şi analize în domeniul arheologiei preventive;
• protejarea patrimoniului cultural de arhitectură din ţară şi UE şi punerea în circuit a unor „parcuri” industriale care au valoare istorică de patrimoniu;
• antrenarea de tineri (studenţi, masteranzi, doctoranzi şi pentru a lucra în proiecte de istorie aplicată);
• atragerea de tineri doctori specializati în istorie sau ramuri înrudite pentru a aplica pentru granturi de cercetare în ţară şi în UE pentru perfecţionarea lor ca specialişti în domeniul istoriei aplicate dar şi rezolvarea unor probleme practice din domeniu.