Ziua de 23 august 1944 a rămas în istoria României ca un moment de răscruce, care a schimbat definitiv destinul național. În acea zi, Regele Mihai I, sprijinit de partidele istorice și de o parte a armatei, a decis arestarea mareșalului Ion Antonescu și ruperea alianței cu Germania nazistă. România a întors armele și s-a alăturat Națiunilor Unite, intrând astfel într-o nouă etapă istorică.
Această schimbare a avut consecințe imediate: luptele purtate de Armata Română împotriva trupelor germane și maghiare pe teritoriul național, dar și participarea ulterioară la campaniile militare din Ungaria și Cehoslovacia. Contribuția militară a României, cu sute de mii de soldați mobilizați, a accelerat prăbușirea frontului de est și victoria Aliaților.
Totodată, actul de la 23 august 1944 a permis recuperarea Transilvaniei de Nord, pierdută prin Dictatul de la Viena din 1940, un câștig de necontestat pentru unitatea națională. Însă victoria a fost umbrită de prețul plătit: intrarea Armatei Roșii în România și începutul unei ocupații militare sovietice care a durat până în 1958. Aceasta a deschis drumul către instaurarea regimului comunist, cu transformări politice și sociale radicale.
Astfel, ziua de 23 august 1944 rămâne un simbol al curajului și al schimbării de destin, dar și o amintire a complexității istoriei: o victorie națională însoțită de o nouă formă de dominație externă.