Data de 9 Mai continuă să provoace întrebări incomode în spațiul est-european. Pentru popoarele aflate, după 1945, în sfera de influență sovietică, această zi nu a însemnat doar înfrângerea Germaniei naziste, ci și începutul unei noi ordini politice, trăite adesea ca pierdere a suveranității.
În dialogul realizat de Noua TV, profesorul universitar doctor Constantin Hlihor formulează limpede acest paradox: pentru multe state din Europa de Est, 9 Mai a fost prezentat oficial ca victorie, deși, în plan istoric și politic, a însemnat și propria înfrângere.
Intervenția insistă asupra unei idei esențiale: istoricul trebuie să se îndepărteze de construcțiile propagandistice și să refacă imaginea evenimentelor pe baza documentelor, a comparației surselor și a unei interpretări echilibrate. În acest sens, comemorarea sfârșitului celui de-Al Doilea Război Mondial nu poate fi redusă la o schemă simplă, ci trebuie înțeleasă și în logica intereselor imperiale, a sferelor de influență și a consecințelor politice pentru Europa Centrală și de Est.
Profesorul Hlihor atrage atenția și asupra faptului că diferența dintre 8 și 9 Mai ține, în mod concret, și de fusul orar, nu doar de o bătălie simbolică a memoriei. În același timp, felul diferit în care această dată este marcată astăzi la Moscova și în capitalele occidentale arată că trecutul continuă să fie folosit ca instrument de legitimare politică.
Pentru SSRCI, o asemenea reflecție este necesară. 9 Mai nu trebuie privit exclusiv ca prilej de festivism, ci și ca moment de analiză lucidă a modului în care marile confruntări ale secolului XX au redesenat destinele popoarelor est-europene și au lăsat urme adânci în memoria lor colectivă.
Materialul video poate fi urmărit mai jos:
Sursa: Noua TV – „De 9 mai, ce pot sărbători est-europenii? Doar propria înfrângere?”